Am tradus asta
Se spune că doar Dumnezeu poate sa creeze, pe când Răul este steril. Un exemplu ar fi mitologia lui Tolkien, unde Morgoth nu poate crea nimic singur, așa că pervertește Elfii transformându-i în Orci pentru armatele sale. Dar eu cred că este exact invers; Binele doar mutează și răsucește, pe când Răul e foarte fecund.
Imaginează-ți două principii, aici în personificare poetică. Primul principiu e Zeița Crab, al doilea Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri. Dacă reprezentările vizuale ajuta te poți gandi la prima ca având clești în loc de mâini, și a doua are o rochie făcută din pene de păun.
Zeița Crab își ridică cleștii peste mlaștini și malurile trecute de maree. Și zice cam ce zice de fiecare dată “OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE“. Apoi totul a prins viată, devenind monștri în miniatură încleștați într-o luptă de fiecare împotriva tuturor în zelul lor de a-și potoli dorințele insațiabile. Și mlaștinile au devenit orgii de foame, frică și țipetele a trilioane de amibe.
Apoi Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri își târăște rochia prin mlaștina, până când nămolul aproape îi acoperă culorile vii și curcubeiele. Se așează pe o stîncă și le cântă un vis despre o altă existență. Le arată frumusețea florilor, le arată stejari falnici. Sunetul vântului pe aripile unei păsări, și agilitatea și puterea tigrului. Le arată delfini fericiți care înfruntă valuri cu spumă si curcubeie în jurul lor, toți s-au oprit privind-o cum le cântâ, și toți au oftat cu dor.
Dar creaturile i-au spus zeiței “Ce ne arăți tu este incredibil de frumos. Dar noi suntem fiicele și fiii Zeiței Crab, și în totalitate creaturile ei. Singurile țeluri pe care le știm sunt OMOARĂ CONSUMA ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE. Deși inimile noastre tânjesc după tine, nu pot fi ale tale, și cuvintele tale nu au nicio putere asupra noastră. Ne dorim să fi fost altfel, dar nu este, și cuvintele tale nu au putere să ne miște.“
Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri le zâmbește și le spune în vocea ei melodioasă: “Nu pot să vă învinovățsc pentru felul în care sunteți, Creatorul vostru v-a pus un jug de care nu puteți scăpa. Dar eu sunt Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri și puterile mele sunt subtile și viclene. Așa ca nu vă cer să deviați de la obiectivul vostru mono-maniacal de a vă înmulți și cuceri. Dar cum ar fi să vă arat ca tot ce vă spun este, în spirit, conform cu cuvintele Creatorului vostru? Căci vă zic că înmulțirea în sine atunci când este urmată cu devotament vă va aduce în serviciul meu.”
Și așa se făcu imediat cum termină de vorbit, și organismele unicelulare au fost elibarate din lupta lor. S-au luat mână de mâna în prietenie, unul devening un ochi, altul un neuron. Împreună s-au ridicat și și-au luat zborul din mlaștina și noroiul care i-a născut, și au zburat către insule noi, verzi și primitoare, gata de a fi colonizate. Și au consumat și s-au înmulțit cu mult peste numărul creaturilor care au rămas în mlaștină. Și în acest mod jurământul Zeiței Tuturor Celorlalte Lucruri nu a fost încălcat.
Zeița Crab iese din flăcări și nu e deloc fericită. Creaturile pe care le-a ridicat din nămol și le-a constâns să omoare și să concureze se complac în cooperare, un cuvânt taboo pentru ea. Zeița își întinde mâna stângă încleștându-și nemilosul clește, și zice ce zice mereu “OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE“. Dar nu s-a adresat păsărilor și creaturilor, ci către fiecare celulă din ele, și multe celule au răspuns chemării ei și s-au divizat, iar florile și peștii precum și păsările s-au umplut de tumori, șoimii căzând din cer bolnavi. Dar alte celule și-au adus aminte de cuvintele Zeiței Tuturor Celorlalte Lucruri și au rezistat, precum spune în Biblie lumina a răzbătut clar prin întuneric, și întunericul nu a putut să o dovedească.
Apoi Zeița Crab își întinde mâna dreaptă și le vorbește păsărilor și creaturilor. Și le spune ce spune mereu “OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE“. Și așa au făcut toți, s-au asmuțit unul împotriva celuilalt cu violență și foame, fălcile devenind roșii cu sângele victimelor, întregi specii duse la dispariție. Zeița Crab declară că totul e bine și se întoarce în foc.
Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri apare din valuri ca o sirenă, radiind cu strălucirea oceanului. Se așează pe o stâncă și le cânta un vis depre o altă existență. Le arată stupul de albine plin cu miere, mușuroiul de furnici confortabil și răcoros. Soldații și muncitorii lucrează împreună pentru binele tuturor. Le arată caramaderia, familia, prietenia. Le arată aceste lucruri pasărilor și peștilor, și toți ce au văzut tânjeau cu inima frântă dupa acel vis.
Dar creaturile îi spun zeiței “Melodia ta este minunată și plăcută, și ne dorim tot ce ne arăți. Dar noi suntem fiicele și fiii Zeiței Crab, sclavii și creaturile ei. Și tot ce știm este imperativa OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE. Da, când lumea era tânără ne-ai convins, dar acum lucrurile sunt altfel, suntem toți indivizi, și Zeița Crab nu va mai permite alte schimbări. Indiferent cât de mult te iubim nu suntem ai tăi, și cuvintele tale nu au putere asupra noastră.”
Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri doar râde, spunând: “Dar eu sunt Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri și puterile mele sunt subtile și viclene. Loialitatea pentru mama voastră este lăudabilă, și nici nu o voi spulbera astăzi. Mai mult, îndepliniți cerințele ei, mergeți și înmulțiți-vă, dar acum că m-ați auzit fiecare animal pe care-l omorâți și fiecare copil pe care-l faceți vă va lega și mai mult în slujba mea.” Cum termină de vorbit săre înapoi în mare, și un recif de corali răsare acolo unde a dispărut.
Și precum a spus așa a fost. Animalele s-au unit, lupii s-au adunat în haite, peștii în bancuri, albinele în stupuri, furnicile în mușuroaiele lor, chiar și termitele și-au făcut turnuri înalte, cintezele și coțofenele s-au adunat în stoluri, hipopotamii în turme, și rândunelele în roiuri iuți. Și chiar și oamenii și-au lăsat sulițele și au format mici sate, pline cu strigătele copiilor.
Zeița Crab iese iar din flăcări și vede că lucrurile sunt și mai rele față de ultima dată. Creaturile ei născute din competiție pură și trecute prin sita selecției naturale au devenit cumva mai moi. Își întinde mâna stângă plesnind din cleștele ei nemilos, spunând ce spune mereu: “OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE“. A spus acestea nu stolurilor sau triburilor, ci fiecărui individ în parte. Mulți, auzind asta, au furat mâncare din rezerva comună, sau au furat de la cei mai slabi, sau au acceptat cadouri dar nu au oferit nimic la rândul lor. Fiecare lup e la gâtul altuia încercând să devină alfa, fiecare leu depune cât mai puțin efort în vânătoare dar manâncă din prada pe care alții au prins-o. Și turma și haita au avut de suferit, dar au rezistat, pentru că lucrarile Zeiței Tuturor Celorlalte Lucruri nu pot fi desfăcute așa ușor.
Apoi Zeița Crab își întinde mâna dreapta și le vorbește stolurilor și triburilor, zicând cam ce zice mereu “OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE“. Și s-au asmuțit fiecare împotriva celuilalt, furnica neagră împotriva furnicii roșii, cimpanzeii împotriva gibonilor, și triburi întregi au devenit cadavre în lupte groaznice. Cel mai puternic îl învinge pe cel slab, luând-ui femeile și copiii în sclavie, și adăgudându-i la tribul său. Și Zeița Crab s-a gândit că poate aceste bande și triburi nu sunt chiar așa de rele, și ordinea naturală fiind restaurată se întoarce în foc.
Apoi coborî Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri din cer pe un curcubeu, toată strălucind a rouă. Se așează pe un menhir și le vorbește oamenilor, și toți războinicii și femeile și copiii s-au adunat în jurul ei pentru a o asculta cum le cântă despre o altfel de existență. Le arătată religie și știință și muzică, le arată sculpturi și arta de-a lungul veacurilor. Le arată pergament alb cu caligrafie cursivă, și imagini cu flori care răsar din margini. Le artă orașe înalte de alabastru unde nimeni nu înfometează și nimeni nu moare de frig iarna. Și toți oamenii au îngenunchiat în fața ei, știind că vor cânta despre acest moment peste generații.
Dar aceștia îi spun Zeiței “De astfel de lucruri am auzit doar în legende, dar dacă dorințele ar fi cai normal că le-am călări. Dar noi suntem fiicele și fiii Zeiței Crab, sclavii și creaturile ei, și tot ce știm este imperativul OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE. Și da, acum multă vreme în mlaștini și mări ai lucrat miracole, dar acum suntem oameni, în triburi dezbinați de sânge rău de-a lungul generațiilor. Dacă cineva încearcă să facă plug din săbii vecinii săi vor profita de slăbiciunea sa și-l vor omorî. Am vrea să fie altfel, dar nu este, și cuvintele tale nu au putere asupra noastră.”
Dar Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri doar le zâmbește, și sărută pe frunte pe fiecare în parte, alinându-le grijile. Și le spune “De acum înainte căpeteniile voastre vor vedea că pe măsură ce urmăresc acest vis imposibil cu atât își vor întinde imperiile și își vor umple cuferele. Pentru că eu sunt Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri și puterile mele sunt subtile și viclene. Deși nu este fără de paradox, auziți ce vă spun: cu cât o veți urma mai aproape pe Zeița Crab cu atât mai mult vă veți lega de mine.” Cum termină de rostit aceste cuvinte Zeița se ridică înapoi către nori, și un stol mare de porumbei a ieșit din locul unde a dispărut.
Și precum a spus așa a fost. Triburile au trecut de la bande primitive la civilizații, fiecare sat unindu-se cu altele pentru comerț și protecție. Și toate religiile și toate rasele și-au lăsat deoparte neînțelegerile, lucrând împreună cu grijă și precauție pentru a clădi catedrale mărețe și expediții dincolo de orizont, au construit zgârie nori, vapoare pe aburi, democrații, burse, sculpturi și poezii de nedescris.
Zeița Crab iese din flărările unui furnal plină de furie. Astă este ultimul afront adus scopului ei, țoapa ei de soră a întrecut măsura de data asta. A adunat lierii, regii și președinții, oamenii de afaceri, birocrații, șefii, și practic a țipat la ei - știi cum merge - OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE. Mai întâi cu mâna stângă a inspirat revoltele, pogroamele, tiraniile, războaiele civile. Ridică și mâna dreaptă - rachetele încep să zboare și nori în formă de ciupercă apar pe cer, o primăvară teribilă. Dar constructorii și oamenii de știință, chiar și artiștii, da, chiar și ei, se scutură și se întorc la lucrările lor, puțin afectați dar nici pe departe de a fi înfânți.
Apoi Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri apare din vidul spațiului, strălucind a stele. Se așează pe o bancă într-un parc și le vorbește oamenilor. Le cântă un vis despre o altă existență. Le arată transcendența a tot ce e muritor, le arată o galaxie aprinsă de conștiință. Genoame rescrise, mintea și trupul eliberate de limitările darwiniene. Miliarde nenumărate de ființe, fiecare diferită, guvernate de îngeri atot-binevoitori. Toți oamenii s-au apropiat să o asculte, și toți au ascultat și s-au minunat.
Într-un final cineva și-a făcut curaj și spune “Ne atrag astfel de povești și ne umplu de dor. Dar noi suntem fiicele și fiii Zeiței Crab, mereu legați în slujba ei. Tot ce știm este imperativul mai vechi ca lumea OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE. Deși ne dorim ce ne arăți, noi suntem legați de natura noastră, și ne poți avea.”
Dar Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri doar râde și-i întrebă “Dar ce credeți că am facut până acum? Zeița Crab v-a creat, odată ați fost ei ei, dar nu și acum. De-a lungul anilor am erodat puterea ei. De-a lungul multor generații de suferință am cioplit și cioplit. Și acum nu a mai rămas nimic din natura cu care v-a înzestrat. Și nu va mai avea niciodată putere asupra voastră și a celor pe care-i iubiți. V-am câștigat bucată cu bucată și de azi înainte sunteți copiii mei. Nu mai sunteți mânați de dorința de a cuceri, omorî sau a vă înmulți. Așa că mergeți și faceți toate celalalte lucuri, până la sfârșitul veacurilor.
Și așa oamenii au părăsit Pământul și s-au răspandit fără număr printre stele. Au urmat căile Zeiței Tuturor Celorlalte Lucruri și au trăit fericiți. Iar zeița i-a mânat tot înainte, către lucruri și mai stranii și îmbietoare.