r/amscrisasta • • Jan 08 '26

În țara unde presa nu îngheța în ger

0 Upvotes

În țara unde presa nu îngheța în ger,
că tăcerea oficială ținea loc de aer,
cu Iohannis nu riscai febră sau infarct,
caci lipsa de răspuns, era politică de stat.

Avioane decolau, cuvinte rămâneau,
protocoale ce erau calde, dar adevăruri înghețau,
motoarele porneau, dar sensul era mut,
se decola mereu, fără „de ce?” și „cum ați putut?”.

Pe pistă acum, în schimb, sub o ninsoare infernală,
sta Nicușor Dan, fără glorie regală,
avionul nu pleca, discuția se-ntindea,
explica, se-ncurca, dar nu se ascundea.

Unii fugeau de presă cu girofar de zmeu,
îmbrăcați în tăcere și aere de zeu,
alții rămân acum pe loc, cu microfonul rece,
fără scuze poleite, fără să plece.

România iubea candva absentul,
liderul mut era considerat competentul,
nu deranja, nu spunea prostii,
era gol de idei, dar asta convenea, sa știi.

Prezența speria, prezența explica,
prezența greșea și tocmai de-aia strica,
era mai simplu să crezi într-un om care tăcea
decât într-unul care rămânea și vorbea.

Nu avionul era drama, nici pista-nghețată,
ci normalul bolnav, romania stricată,
unde plecarea era semn de statură,
iar răspunsul, slăbiciune pură.


r/amscrisasta • • Oct 04 '25

Lasă-se-n noapte

0 Upvotes

Am scris o poezie despre trecerea în maturitate, despre Andy care trece prin niste provocări care îl fac să realizeze că nu mai este copil chiar de la o vârstă fragedă. Andy nu e un personaj, nu e neapărat povestea lui, Andy sunt eu, Andy ești tu, toți suntem Andy, de asta poate pare ciudat la început că unele versuri trec brusc de la persoana a 3 la a 2 la 1, dar când o recitești chiar capătă un sens.

.. LASĂ-SE-N NOAPTE ..

Seara se lase pe nor

Din spate se aude ciudat

Ceva ce pare a fi cor

Dar e doar un frustrat

.

Și îl chema Andy

Și avea doar 14 ani

Dar a stat la jocuri cu golani

Așa că viitorul incepe al zidi

.

Și se plimba pe strada regretelor

La intersecția cu sentimentelor

După cotitura frustrărilor

Chiar la începutul remușcărilor

.

Sub felinarul crăpat de dor

Chiar pe banca legată cu amor

Se găsea stătând acest fecior

Cu o lacrimă pe obrazul gălbejor

.

Gândurile le aburea în fum

Și se uita sec în spate acum

Visele pe care urma să le afum

Oare va reface acest drum?

.

Plângea, plângea cu lacrimi mari

Dar plângea după a-lui golani

Că tocmai ce unu a fost ucis

De un șofer ce nu a fost închis

.

Și seara se lasă peste cartier

Sub cortina de fier

Peste bariera de fler

Dar încă lângă unde sper să pier

.

Dar ieri e azi pentru că mâine-i ieri

Așa că mai bine încetezi să speri

Că oricum toți de azi începi să zbieri

Așa că mă opresc din a-nceta să speri

.

Și lumina slabă începe să-l irite

Că puterea ei nu poate să mă-n-cânte

Dar vine din decor cu informații juxte

Cu stâlpii dechizați ca băieți în fuste

.

Pe strada speranței apare-n zare

Iar acest erou ce nu poate să zboare

Și chiar dacă interiorul poate-i moare

Gândul îl otrăvește cu speranțe amare

.

Când intră pe strada suferinței

După intersecția credinței

Apare lumina cu puterea voinței

Care-l luminează-n mântuirea ființei

.

Și după începutul sfârșitului

Vine finalul crezutului

Chiar înainte de punctul făcutului

De fapte la sfârșitul începutului

.

Și iară se lasă seara peste noi

Și iară din nor încep să plângă ploi

Dar ce să facem când suntem prea moi

Și nu se mai găsește de al nostru soi

.

Lasă-se-n seară speranța noastră

Că oricum gândul e o plasă

Ca un cârlig de vrea să te agață

Fix cum profu ne desena o axă

.

Ce spui nu ai până devii ce spui

Mă întreb dacă asta a fost soarta lui

Dar acum totul capătă soarta cui?

Că eu îs el și tu ești eu, devii ce spui!

.

Lasă-se-n noapte un strop de speranță

Peste felinarul ciobit încă plin de viață

Durerea actuală e doar un nod pe ață

Că din vise și dorințe ajungi să-ți faci o casă

.

Lasă-se-n noapte visele ce le duci

Lasă-se clipele ce nu le mai apuci

Că doar nu trece totul dacă îți faci cruci

Și nu ajungi iar mic să umbli la nas cu muci

.

Nu poți trece peste dacă n-ai trecut destul prin

Nu poți trece peste doar puțin

Așa că așteaptă-mă! Uite-mă că vin!

Și vom savura în doi un pahar de chin


r/amscrisasta • • Jun 04 '24

Scurt Să o iubesc înseamnă să îi dau drumul

0 Upvotes

Să o iubesc înseamnă să îi dau drumul, să fie liberă.

Poate că rămâne. Poate că pleacă. Poate e mai fericită cu altcineva. Poate îi rămân draperiile mele. Poate le va da foc. Poate îi va fi dor de mine. Poate nu. Poate va reveni. Poate va păți ceva. Poate va face copii. Poate mă va uita. Poate îmi va mai scrie. Poate ne vom vedea iar pe stradă. Poate voi găsi pe altcineva. Poate mă voi mai gândi la ea. Poate nu voi putea trece peste.

Dar dacă nu i-aș da drumul, ar însemna că nu o iubesc, ci că o folosesc.


r/amscrisasta • • Apr 03 '23

pezie despre Domnul Hristos

1 Upvotes

ne plimbam in ploaie

picurii curg lagrimi suvoaie

Esti cu mine de-viata

de o dimineata

de iubirea Ta divina

inima m-e plina


r/amscrisasta • • Sep 23 '24

fa

2 Upvotes

io nu pot fara tine
nu vreau fara tine
te am pe retina
am peretii ma
tin nchis ntre
da ma deschizi
si pierd l de sange
pe care nu ma supar sa
petale nu ma bucura
io vr sa ti miros pizda fa


r/amscrisasta • • Apr 03 '23

Scurt aveam geamurile aburite cand m am trezit, am dormit in masina

0 Upvotes

viata nu e nimic mai mult decat o paralizie n somn, mi a zis a/zi noapte (a.ZI NOAPTE, haha, get it?) demonu din coltu strazii rotunde dupa ce am refuzat sa cumpar angel dust. aveam deja. si tind sa cred ca spune adevaru, ca vanzatorii nu consuma, ca ei stiu ce vand. si io stiu ce vand io si ce vand astia si consum tot de frica de a nu mai avea ce sa ma cac si de posibilitatea de a mi caca matele. nu mi calca matele. cu diacritica pe t. mda. am sange pa ciocan si tine cont ca io nu fut pa ciclu


r/amscrisasta • • Jun 21 '21

Femei

0 Upvotes

Imi plac femeile frumoase cu respect de sine scazut. Asta inseamna tarie de caracter.


r/amscrisasta • • Oct 26 '24

Bani, droguri și pi**e

0 Upvotes

Cum pula mea vrei să îmi pese

Când băgai doar Cox pe mese

Jointu zici că ești dragonu

Număr teancu zici că-i Omu

Fraierii privesc, dar zic nu-i pe bune

Eu mi-am tras regatu', îs în altă lume

Toarnă shotu, dă-i cu romu

Nu-mi pasă că-i vara, se face iarnă sezonu

Dimineața mă prinde pe un alt un vibe

Pe canapea, zici că sunt rupt dintr-un tribe

Fumul dens, îl tai cu mâna

Bine că râde, da cine dracu-i nebuna?

Mă uit la ea îmi face un semn cu mâna

Oare sunt tot spart sau mai e încă una,

Nu e tot una, te rog nu mai urla

Nu, nu mai turna, am zis nu urca

Te rog nu În-ceta, îi place minciuna

Mă uit în jur, parcă totu-i un film

Tot e rău, da' eu am un chill sublim.

N-am somn, da' am chef, nu-i pan’ la prânz,

Și oricum, frate, cui mai pas' azi de-un plămân?

Am vrut să îl și vând, ghici ce mi-a zis chirurgu

"Cei ăsta că nu-s mecanic ai zis că îmi dai plămânu, vezi te rog în gară, la service Gigi Nebunu"

Da, sunt mangă, da' e stilu’ meu

Știi tu viața-i scurtă, restu vezi în tripu meu

Ce-i sănătatea când trăiesc așa intens?

Așa e viața, și totuși nu are sens

De ce vor ăștia să ne omoare,

Când o plantă cu trei foi ne face să trăim, oare?

De ce să stăm la pârnaie,

Când și președintele fumează "stă și leviteaza" cum

Spunea și șefu Neli, ăla cu cântaru mare

De ce să ne zgârcim cashu, și punem doar 0.7?

Când știe și toată lumea că nu vinzi un gram pe noapte.


r/amscrisasta • • May 26 '24

Detectivul Ion

1 Upvotes

Detectivul Ion primise o noua pistă pentru cazul la care lucrase de atâta timp: jaful magazinului Chloé din centrul orasului. Chloé era un magazin de bijuterii ce avea spre vânzare doar cele mai pure metale și pietre prețioase de pe piata, cel mai ieftin obiect(un nasture pentru cămașă, confecționat din aur) costa peste 1000 de lei; orice obiect dispărut fiind complet devastator pentru deținătorii magazinului. Și mai devastator a fost furtul a 5 obiecte de către o persoană necunoscuta - dar de care detectivul Ion ii daduse de urma.

Pe camerele de filmat s-a putut observa casa in care jefuitorul a intrat, una mare și prestigioasa printre oamenii cartierului - nici gând una in care ar putea trăi un hot zi de zi, iar pe această descoperire detectivul Ion si-a creat o pistă.

În următoarea zi după aflarea indiciilor, Ion se găsi la ușă acelei case bine amenajate, pregătit grabnic pentru intervievarea proprietarul. După a 11-a bătaie în ușă, ultima și era gata să plece, usa în sfârșit i se deschiseseră, o doamna eleganta îi ieși în cale:

-Buna, cu ce v-as putea ajuta? o voce suava și subțire i se adresă. Ion nu putu să nu remarce frumusețea acestei doamne, de la ochii ei verzi ce stateau printre parul ei brunet și coafat, pana la nasul subțire ce ii oferea eleganta cat și o cerere către dominantă, chiar si gâtul ei gingaș inconjurat de un lantic de aur ce cobora în decolteul ei voluminos de la care Ion incerca sa se fereasca pe cat cu putință "Asta ar putea să fie hoață? Nu prea cred"

Ca și când trezindu-se pentru prima oara, se bolborisi puțin și reveni din nou la realitate, luandu-si ochii de la corpul doamnei: -Detectiv Ion la datorie, sunteți suspectată pentru jefuirea magazinului Chloé si am obligația să vă interoghez

-Sigur, dragule; poți să intri. Spusese doamna și zâmbi

-Fa-te comod! Și îi arată cu mâinile sale micuțe spre o canapea scumpă de catifea. Privind prin casa, Ion era de-a dreptul uimit de obiectele scumpe, mobilierul, tablourile, vesela de pe masa de lângă canapea. "O doamna de bun gust" se gândi el

Doamna asezandu-se într-un fotoliu, langa el, Ion a intrebat-o sa se legitimeze:

-Michaela, Michelle Michaela

-Doamnă Michaela, recunoasteti că dumneavoastră ati furat din magazinul Chloé?

-Da, domnule detectiv Ion, eu sunt faptasa; spuse Michaela cu un zâmbet întreprinzător pe fata

-Cum credeți dumneata că am atâtea bunuri de valoarea? Eu nu lucrez! si Michaela zâmbi cu dinții ei foarte albi si râdea cu ochii

-Vedeti lanticul asta? Și îl ridicase de pe pieptul ei alb. A fost furat chiar acum două săptămâni! Îi spuse mandră Michaela

Detectivului nu-i venea să creadă; o femeie atât de frumoasă și drăguță precum ea, era de fapt o hoață. "O hoață, dar și oh...ce frumoasă!"

-Unde vă uitați, domnule detectiv? Spuse Michaela cu o mirare ironica pe fata. Ochii mei nu prea se întâlnesc cu ai dumitale, spuse razand. Și într-adevăr, avea dreptate. Oricât de mult a încercat Ion sa se abtina din a-i privi decolteul ei frumos, într-un final decăzu in viciul placerilor "Oare de ce îmi place? Ce mă atrage? Hmm...poate rotunzimea, poate marimea...Hmm...poate pentru că e alb...Da! Asta-i sigur!... Pentru că e un alb profund și frumos"

-Cel mai probabil nu vreți să fiti raportat pentru hartuire sexuala, spuse Michaela clar excitata de gestul neprofesional al lui Ion. Vedeti voi...nici eu nu doresc închisoare, și își atingea ușor forma sanilor pentru placerea vizuala a oaspetelui sau, am putea face o promisiune, domnule detectiv, va voi curma suferința sexuală, chiar aici în fața mea...iar ochii detectivului nu putură sa fie mai limpezi decât în acel moment "Da! Da! Da! Accept tot!"...doar cu o condiție, și chipul lui Michaela zâmbi rautacios. Da, mereu trebuie sa existe o condiție. Veți distruge orice evidentă a acestui fapt, și îi arată pentru un moment cu degetul ei arătător propria-i limbă, însă nu vă veți da drumul in gurita mea mica, ci în a dumitale! Ion devenise puțin nedumerit "N-am mai făcut asta niciodata"- însă imediat gândirea i se opriră la o alta vedere a sânilor ei albi, mari și rotunzi; își dusera mâna către pantaloni, și se dezbrăcase.

-Poti incepe să te freci! Îl încuraja Michaela mangaindu-si sanii. Și Ion ii urmase ordinele

-Se pare că ambii avem o parte rea, domnule detectiv...Freaca mai tare!...Dar asta nu înseamnă că suntem în totalitatea răi, nu-i așa?...Și mai tare! Îi zise lui Ion bagandu-si excitata degetul in gura...Iar uite, nu e că și cum eu fur de la săraci...Voi numără până la 5, la 1 îmi voi dezbracă sânii...Oricum toti cumpărătorii de acolo sunt doar milionari, ba chiar miliardari

-Cinci, domnule detectiv, freacă mai tare! și își ridică palma dreapta de pe sâni

-Patru! Se întinde și lua unul din paharele scumpe de pe masa de lângă

-Ar trebui sa fiți mândru pentru acest gest, pun pariu ca nu de deseori aveți activitate sexuala la serviciu

-Trei, sau macar cu sotia

-Doi, aveți grijă să nimeriti paharul, și îl poziționa sub penisul lui Ion

-Unu, iar Michaela își arată sânii în toată gloria lor

"Ahh!" Rase Ion cu gura deschisă de splendoare, ejaculase fix in paharul îndreptat de Michaela, și cu mâna stângă îl ridică și își potoli răgetul cu băutura nou aflată

-Ce băiat bun sunteți, domnule Ion! Da, lingeti-va si buzele


r/amscrisasta • • Nov 25 '21

aplml

1 Upvotes

nu sunt în ele. însă

aplml


r/amscrisasta • • Jun 11 '25

Urcarea

2 Upvotes

Bai, io am fost parasucit toata viata! La sai’spe ani m-au lasat sa urc in avion. Stateam la Clinceni pe langa gardul aerodromului, m-au gonnit de nenumarate ori. Si nici nu eram din Clinceni. Sunt de la Mihailesti si treceam Argesu-not. Ma uitam la avioane cum se ridicau. Pun paharu’ un pic jos ca-mi curg balele cand vorbesc mult. Pai ai tu habar ce chelfaneala mi-am luat de la ala batranu’ cand a aflat ca io chiuleam si ma duceam sa ma uit la ce fac aia pe aerodrom?  Cred ca invatasem sa pliez o parasuta inainte de a o atinge. Intindeau covorasele de pliaj mai la umbra si io urmaream fiecare miscare. Na, cum eram destul de bine dezvoltat , pe la 15 ani m-au chemat , satui sa ma tot vaza ca ma preling pe garduri cu ochii la ei. M-au lasat sa-i ajut, mai caram o roaba, mai dadeam o matura... Mi-ar fi placut sa pilotez un avion da’ era mai greu sa ajungi la piloti.  D-abia facui 16 ani, ca-s nascut in Taur, primavara si ma pusera sa dau de admitere la zbor. La trei zile dup-aia facui si primul salt. Ce sa tiu minte? Pai n-am apucat bine sa scot capu’ din avion ca m-a tras curentu’ afar'. Ce “stil” , am cazut alea 4-5 secunde pana s-a deschis parasuta cu ochii-nchisi. Dupa ce mi-antins bine oasele la socul de la deschidere m-am uitat in jur...da..fericit. Cine s-a mai gandit la corijente? Am uitat si de Olga, c-o iubeam ca un nebun si la randul ei mi-arunca ocheade...  Se vedea Argesu’, unitatea militara, se vedea campu’ larg... Da, toata vara am sarit  din avion, am facut la f-o suta de salturi, mi-a dat si licenta, m-au luat in lotul judetean. Eram mandru, nevoie mare. Seara mai ramaneam cu pilotii aia mai batrani si cu nea Sacara si beam o bere.  Si de fiecare data pilotii ne ziceau, mie si lu’ nea Sacara: ba baieti, n-as lasa io podeaua avionului, ba, aia e sigura, e ca pamantu’ sub picioare..Cum oti avea curaju’ asta sa sariti in gol... Tata ma lua de la poarta cu “tu-ti cristosu’ ma-tii, m-ai lasat singur la solar, n-ai muncit o zi vara asta” dar ii trecea repede: lasa taica, poate ramai si tu la ei si-ti iei o slujba, trebuie sa fie bine platiti, acolo... Da’ n-a fost sa fie...cresteam si-mi placeau si mie femeile. Olga ma lasase de multa vreme si m-a luat si-n armata. In armata am dat de bautura fir-ar a dracu’ - stai sa mai iau o gura – da’ sa stii ca acelasi lucru nu le placea la piloti. Aia pilotau avioane mari, AN24, AN26 da’ tot asa: ce dracului va place sa cadeti asa? Mi-ar fi placut mie sa urc. De mic am vrut sa urc. Sa fiu pilot. Eu sa conduc si sa trag de mansa si sa urc.  In armata ne dadeau filme cu “armatele straine” ..eee...p-aia ii invata sa urce. Erau tot militari in termen. Urcau sarmanii pe stanci, pe cladiri, ii invata sa piloteze si urcau. Io’ numa am cazut. Am terminat armata și-am căzut la pușcărie c-am furat – da’ ce era sa fac? Pe la Clinceni n-am mai dat si mi-era rușine sa mai merg. Si-asa cred ca ma uitasera toti chiar si nea Nelu Sacara.   Am ieșit si de la pușcărie, n-am invatat prea multe nici acolo – ca de avut aveam numa’ zece clase. Și-am căzut si-n daru’ băuturii. Si-am și patru copii... Numa’ am căzut , și cât mi-a plăcut mie sa urc. Stii cand urc? Cand beau si cad in sant...atunci visez ca urc până dincolo de nori. Si-s usor si parca-not... Da’ cred ca numa’ cand oi muri poate-oi urca. La al de sus.


r/amscrisasta • • Aug 30 '24

Intrebare ciudata

3 Upvotes

ati prefera sa cititi despre un drogat care iese la date cu un barbat clean din punct de vedere legal sau un barbat care este un fost puscarias or smth ? ( pentru ca vindea arme in liceu )


r/amscrisasta • • Aug 05 '26

Scurt Obsesia de dincolo de pânză 2

0 Upvotes

r/amscrisasta • • Jul 07 '21

Fara umar

0 Upvotes

And all of this is funny

And I don't give a fuck

Off all your sadness

Coming to my track

Cause' all my dad did teach me

Is not to give a fuck

For all about my sadness

That comes intro my track

My mother tend to tell me

Son, you listen good

Your fuck is not about it

Is all a fucking good

And now that my son hears it

I'm all about the good

Cause' come back whatever

It is or it isn't should.


r/amscrisasta • • Nov 29 '20

Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri

0 Upvotes

Am tradus asta

Se spune că doar Dumnezeu poate sa creeze, pe când Răul este steril. Un exemplu ar fi mitologia lui Tolkien, unde Morgoth nu poate crea nimic singur, așa că pervertește Elfii transformându-i în Orci pentru armatele sale. Dar eu cred că este exact invers; Binele doar mutează și răsucește, pe când Răul e foarte fecund.

Imaginează-ți două principii, aici în personificare poetică. Primul principiu e Zeița Crab, al doilea Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri. Dacă reprezentările vizuale ajuta te poți gandi la prima ca având clești în loc de mâini, și a doua are o rochie făcută din pene de păun.

Zeița Crab își ridică cleștii peste mlaștini și malurile trecute de maree. Și zice cam ce zice de fiecare dată “OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE“. Apoi totul a prins viată, devenind monștri în miniatură încleștați într-o luptă de fiecare împotriva tuturor în zelul lor de a-și potoli dorințele insațiabile. Și mlaștinile au devenit orgii de foame, frică și țipetele a trilioane de amibe.

Apoi Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri își târăște rochia prin mlaștina, până când nămolul aproape îi acoperă culorile vii și curcubeiele. Se așează pe o stîncă și le cântă un vis despre o altă existență. Le arată frumusețea florilor, le arată stejari falnici. Sunetul vântului pe aripile unei păsări, și agilitatea și puterea tigrului. Le arată delfini fericiți care înfruntă valuri cu spumă si curcubeie în jurul lor, toți s-au oprit privind-o cum le cântâ, și toți au oftat cu dor.

Dar creaturile i-au spus zeiței “Ce ne arăți tu este incredibil de frumos. Dar noi suntem fiicele și fiii Zeiței Crab, și în totalitate creaturile ei. Singurile țeluri pe care le știm sunt OMOARĂ CONSUMA ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE. Deși inimile noastre tânjesc după tine, nu pot fi ale tale, și cuvintele tale nu au nicio putere asupra noastră. Ne dorim să fi fost altfel, dar nu este, și cuvintele tale nu au putere să ne miște.“

Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri le zâmbește și le spune în vocea ei melodioasă: “Nu pot să vă învinovățsc pentru felul în care sunteți, Creatorul vostru v-a pus un jug de care nu puteți scăpa. Dar eu sunt Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri și puterile mele sunt subtile și viclene. Așa ca nu vă cer să deviați de la obiectivul vostru mono-maniacal de a vă înmulți și cuceri. Dar cum ar fi să vă arat ca tot ce vă spun este, în spirit, conform cu cuvintele Creatorului vostru? Căci vă zic că înmulțirea în sine atunci când este urmată cu devotament vă va aduce în serviciul meu.”

Și așa se făcu imediat cum termină de vorbit, și organismele unicelulare au fost elibarate din lupta lor. S-au luat mână de mâna în prietenie, unul devening un ochi, altul un neuron. Împreună s-au ridicat și și-au luat zborul din mlaștina și noroiul care i-a născut, și au zburat către insule noi, verzi și primitoare, gata de a fi colonizate. Și au consumat și s-au înmulțit cu mult peste numărul creaturilor care au rămas în mlaștină. Și în acest mod jurământul Zeiței Tuturor Celorlalte Lucruri nu a fost încălcat.

Zeița Crab iese din flăcări și nu e deloc fericită. Creaturile pe care le-a ridicat din nămol și le-a constâns să omoare și să concureze se complac în cooperare, un cuvânt taboo pentru ea. Zeița își întinde mâna stângă încleștându-și nemilosul clește, și zice ce zice mereu “OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE“. Dar nu s-a adresat păsărilor și creaturilor, ci către fiecare celulă din ele, și multe celule au răspuns chemării ei și s-au divizat, iar florile și peștii precum și păsările s-au umplut de tumori, șoimii căzând din cer bolnavi. Dar alte celule și-au adus aminte de cuvintele Zeiței Tuturor Celorlalte Lucruri și au rezistat, precum spune în Biblie lumina a răzbătut clar prin întuneric, și întunericul nu a putut să o dovedească.

Apoi Zeița Crab își întinde mâna dreaptă și le vorbește păsărilor și creaturilor. Și le spune ce spune mereu “OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE“. Și așa au făcut toți, s-au asmuțit unul împotriva celuilalt cu violență și foame, fălcile devenind roșii cu sângele victimelor, întregi specii duse la dispariție. Zeița Crab declară că totul e bine și se întoarce în foc.

Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri apare din valuri ca o sirenă, radiind cu strălucirea oceanului. Se așează pe o stâncă și le cânta un vis depre o altă existență. Le arată stupul de albine plin cu miere, mușuroiul de furnici confortabil și răcoros. Soldații și muncitorii lucrează împreună pentru binele tuturor. Le arată caramaderia, familia, prietenia. Le arată aceste lucruri pasărilor și peștilor, și toți ce au văzut tânjeau cu inima frântă dupa acel vis.

Dar creaturile îi spun zeiței “Melodia ta este minunată și plăcută, și ne dorim tot ce ne arăți. Dar noi suntem fiicele și fiii Zeiței Crab, sclavii și creaturile ei. Și tot ce știm este imperativa OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE. Da, când lumea era tânără ne-ai convins, dar acum lucrurile sunt altfel, suntem toți indivizi, și Zeița Crab nu va mai permite alte schimbări. Indiferent cât de mult te iubim nu suntem ai tăi, și cuvintele tale nu au putere asupra noastră.”

Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri doar râde, spunând: “Dar eu sunt Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri și puterile mele sunt subtile și viclene. Loialitatea pentru mama voastră este lăudabilă, și nici nu o voi spulbera astăzi. Mai mult, îndepliniți cerințele ei, mergeți și înmulțiți-vă, dar acum că m-ați auzit fiecare animal pe care-l omorâți și fiecare copil pe care-l faceți vă va lega și mai mult în slujba mea.” Cum termină de vorbit săre înapoi în mare, și un recif de corali răsare acolo unde a dispărut.

Și precum a spus așa a fost. Animalele s-au unit, lupii s-au adunat în haite, peștii în bancuri, albinele în stupuri, furnicile în mușuroaiele lor, chiar și termitele și-au făcut turnuri înalte, cintezele și coțofenele s-au adunat în stoluri, hipopotamii în turme, și rândunelele în roiuri iuți. Și chiar și oamenii și-au lăsat sulițele și au format mici sate, pline cu strigătele copiilor.

Zeița Crab iese iar din flăcări și vede că lucrurile sunt și mai rele față de ultima dată. Creaturile ei născute din competiție pură și trecute prin sita selecției naturale au devenit cumva mai moi. Își întinde mâna stângă plesnind din cleștele ei nemilos, spunând ce spune mereu: “OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE“. A spus acestea nu stolurilor sau triburilor, ci fiecărui individ în parte. Mulți, auzind asta, au furat mâncare din rezerva comună, sau au furat de la cei mai slabi, sau au acceptat cadouri dar nu au oferit nimic la rândul lor. Fiecare lup e la gâtul altuia încercând să devină alfa, fiecare leu depune cât mai puțin efort în vânătoare dar manâncă din prada pe care alții au prins-o. Și turma și haita au avut de suferit, dar au rezistat, pentru că lucrarile Zeiței Tuturor Celorlalte Lucruri nu pot fi desfăcute așa ușor.

Apoi Zeița Crab își întinde mâna dreapta și le vorbește stolurilor și triburilor, zicând cam ce zice mereu “OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE“. Și s-au asmuțit fiecare împotriva celuilalt, furnica neagră împotriva furnicii roșii, cimpanzeii împotriva gibonilor, și triburi întregi au devenit cadavre în lupte groaznice. Cel mai puternic îl învinge pe cel slab, luând-ui femeile și copiii în sclavie, și adăgudându-i la tribul său. Și Zeița Crab s-a gândit că poate aceste bande și triburi nu sunt chiar așa de rele, și ordinea naturală fiind restaurată se întoarce în foc.

Apoi coborî Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri din cer pe un curcubeu, toată strălucind a rouă. Se așează pe un menhir și le vorbește oamenilor, și toți războinicii și femeile și copiii s-au adunat în jurul ei pentru a o asculta cum le cântă despre o altfel de existență. Le arătată religie și știință și muzică, le arată sculpturi și arta de-a lungul veacurilor. Le arată pergament alb cu caligrafie cursivă, și imagini cu flori care răsar din margini. Le artă orașe înalte de alabastru unde nimeni nu înfometează și nimeni nu moare de frig iarna. Și toți oamenii au îngenunchiat în fața ei, știind că vor cânta despre acest moment peste generații.

Dar aceștia îi spun Zeiței “De astfel de lucruri am auzit doar în legende, dar dacă dorințele ar fi cai normal că le-am călări. Dar noi suntem fiicele și fiii Zeiței Crab, sclavii și creaturile ei, și tot ce știm este imperativul OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE. Și da, acum multă vreme în mlaștini și mări ai lucrat miracole, dar acum suntem oameni, în triburi dezbinați de sânge rău de-a lungul generațiilor. Dacă cineva încearcă să facă plug din săbii vecinii săi vor profita de slăbiciunea sa și-l vor omorî. Am vrea să fie altfel, dar nu este, și cuvintele tale nu au putere asupra noastră.”

Dar Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri doar le zâmbește, și sărută pe frunte pe fiecare în parte, alinându-le grijile. Și le spune “De acum înainte căpeteniile voastre vor vedea că pe măsură ce urmăresc acest vis imposibil cu atât își vor întinde imperiile și își vor umple cuferele. Pentru că eu sunt Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri și puterile mele sunt subtile și viclene. Deși nu este fără de paradox, auziți ce vă spun: cu cât o veți urma mai aproape pe Zeița Crab cu atât mai mult vă veți lega de mine.” Cum termină de rostit aceste cuvinte Zeița se ridică înapoi către nori, și un stol mare de porumbei a ieșit din locul unde a dispărut.

Și precum a spus așa a fost. Triburile au trecut de la bande primitive la civilizații, fiecare sat unindu-se cu altele pentru comerț și protecție. Și toate religiile și toate rasele și-au lăsat deoparte neînțelegerile, lucrând împreună cu grijă și precauție pentru a clădi catedrale mărețe și expediții dincolo de orizont, au construit zgârie nori, vapoare pe aburi, democrații, burse, sculpturi și poezii de nedescris.

Zeița Crab iese din flărările unui furnal plină de furie. Astă este ultimul afront adus scopului ei, țoapa ei de soră a întrecut măsura de data asta. A adunat lierii, regii și președinții, oamenii de afaceri, birocrații, șefii, și practic a țipat la ei - știi cum merge - OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE. Mai întâi cu mâna stângă a inspirat revoltele, pogroamele, tiraniile, războaiele civile. Ridică și mâna dreaptă - rachetele încep să zboare și nori în formă de ciupercă apar pe cer, o primăvară teribilă. Dar constructorii și oamenii de știință, chiar și artiștii, da, chiar și ei, se scutură și se întorc la lucrările lor, puțin afectați dar nici pe departe de a fi înfânți.

Apoi Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri apare din vidul spațiului, strălucind a stele. Se așează pe o bancă într-un parc și le vorbește oamenilor. Le cântă un vis despre o altă existență. Le arată transcendența a tot ce e muritor, le arată o galaxie aprinsă de conștiință. Genoame rescrise, mintea și trupul eliberate de limitările darwiniene. Miliarde nenumărate de ființe, fiecare diferită, guvernate de îngeri atot-binevoitori. Toți oamenii s-au apropiat să o asculte, și toți au ascultat și s-au minunat.

Într-un final cineva și-a făcut curaj și spune “Ne atrag astfel de povești și ne umplu de dor. Dar noi suntem fiicele și fiii Zeiței Crab, mereu legați în slujba ei. Tot ce știm este imperativul mai vechi ca lumea OMOARĂ CONSUMĂ ÎNMULȚEȘTE-TE CUCEREȘTE. Deși ne dorim ce ne arăți, noi suntem legați de natura noastră, și ne poți avea.”

Dar Zeița Tuturor Celorlalte Lucruri doar râde și-i întrebă “Dar ce credeți că am facut până acum? Zeița Crab v-a creat, odată ați fost ei ei, dar nu și acum. De-a lungul anilor am erodat puterea ei. De-a lungul multor generații de suferință am cioplit și cioplit. Și acum nu a mai rămas nimic din natura cu care v-a înzestrat. Și nu va mai avea niciodată putere asupra voastră și a celor pe care-i iubiți. V-am câștigat bucată cu bucată și de azi înainte sunteți copiii mei. Nu mai sunteți mânați de dorința de a cuceri, omorî sau a vă înmulți. Așa că mergeți și faceți toate celalalte lucuri, până la sfârșitul veacurilor.

Și așa oamenii au părăsit Pământul și s-au răspandit fără număr printre stele. Au urmat căile Zeiței Tuturor Celorlalte Lucruri și au trăit fericiți. Iar zeița i-a mânat tot înainte, către lucruri și mai stranii și îmbietoare.


r/amscrisasta • • Jan 23 '25

Ticăloșii, în era lor

4 Upvotes

Libertate!

Ianuarie 1990. Urmele “revoluției” încep să dispară de pe străzi. În cimitire au apărut o mulțime de morminte … tinere. Câteva clădiri încă au urme de foc și de gloanțe. Televiziunea națională își reia programul normal. Se mai umplu de pureci ecranele uneori, când aparatura se supraîncălzește, dar în general … merge! Deși o bună parte din timpul de emisie este înțesate cu indivizi care fac spume la gura și debitează inepții inimaginabile, apare din nou divertismentul, muzica, filmele … Victor Rebengiuc încearcă să-i ajute pe imbecili cu un sul de hârtie igienică. Mulți văd, puțini înțeleg.

În magazine apar produse care până atunci erau obiect de speculă și de șpagă. Rafturile sunt din nou pline cu produse diverse, cu mâncare și altele care apar așa, deodată! Unde au fost până atunci? Pentru că după două-trei săptămâni nu se mai stătea prea mult la coadă. Apoi nu se mai stătea aproape deloc. Oamenii cumpărau de toate cu carnetul CEC lichidat, să fie siguri că vor avea. Măcar o lună-două, până vedem dacă încă se mai găsesc acele produse. Un instinct de turmă care, mai apoi, avea să ne coste scump. Foarte scump!

La acea vreme însă era greu sa înțelegem ce va urma. Și mult mai greu sa-i condamnăm pe cei care habar nu aveau despre noțiuni precum … inflație! Atunci, pentru noi, era din nou bine.

La televizor vedem “ședințele” unora care spun că sunt acolo pentru o “salvare a națiunii”. Bineînțeles, reflexul adânc ascuns în fibra lor comunistoida le spune că, anumite discuții, populația nu este pregătită sa le audă. Le vom regăsi mult timp mai târziu. In filmări scurte. Dar … ce folos? Atunci nu am înțeles de ce comunismul poate fi și unul cu “față umană”. Când am înțeles, era prea târziu. Pentru unii, nu pentru toți. Sau măcar pentru o majoritate.

Însă cu toții eram multumiți pentru că, in sfârșit, era liniște. Oamenii mergeau la muncă in același loc, munceau la fel ca înainte, în calorifere începea să curgă apa calda, uneori și la duș, “lumina” nu mai era luată, aveam ce pune pe masa iar sâmbăta si duminica aveam la televizor “Caleidoscop”. Scenele cu directori de fabrici scoși în șuturi din birouri și a responsabililor de magazine aproape linșați … erau deja uitate. Ca și cele despre turnătorii de scară de bloc care nu au mâncat in viața lor usturoi. Dar pe care toți îi miroseau de la o Poșta.

Așa a trecut prima lună de libertate. În care oamenii obișnuiți încercau să se bucure în câteva zile de tot ce le-a lipsit câțiva ani. Și nimeni nu era interesat de altceva.

Însă, ascunși in birouri unde nimeni nu îi vedea, infiltrați in toate structurile, ticăloșii își pregăteau era lor. Noua lor era! Iar printre oameni, frustrați sau manipulați, creștea o noua tumoră. Oamenii de bine! Care avea sa se disemineze din nou, ca o metastază comunistoida, în toată societatea. O tumoră de care, nici după atâtea decenii, nu am reușit sa scăpam. Și care a generat mai apoi rele mult mai mari și mai periculoase.

Însă atunci era bine. Aveam din nou cele de trebuință, puteam să înjuram în gura mare în piața publică și să ne plătim unii altora polițe vechi, păstrate parcă exact pentru acele zile. Puțini știam că atunci aveam tot ce ne puteam dori, dar și ceva în plus : analfabetism politic! Care avea să ne coste. Curând.

Va urma!


r/amscrisasta • • May 25 '21

am scris o poezie

4 Upvotes

nici călare, nici pe jos

nici cu pula pe la dos

pula pula pula pula

pula pula lu gerula

pula


r/amscrisasta • • Aug 18 '25

Psihopatie

4 Upvotes

Am scris o serie de poezii despre diferite tulburări mentale, în ele am încercat să cuprind când mai bine manifestările acesori boli, sper să vă placă. Asta este una dintre ele, e despre psihopatie, mai exact despre o persoană care comite o crimă suferind de această boală.

Te-ai zbătut un pic apoi ai stat

Ca un pește prost pe uscat

Ochii ți-au dat peste cap

Și mi-a plăcut liniștea după

.

Ți-am tras lama încet pe piele

Nu pentru că-mi venea greu

Ci voiam să văd oleu

Cum îți intră lent în vene

.

Am spălat podeaua rece

Cu sângele tău sticlos

Gându începea să urce

Că undeva uit un os

.

Te-am aruncat în spate

Trupul stă în tomberon

Atârnat din el cinci mațe

Restu fiind în beton

.

Acum mă liniștesc nițel

Doar capu-i lângă mine

Îl țin ca un bibelou fidel

Că nu vreau să uit de tine

.

Și restul părților de mi-au rămas

Le-am pus bine la rece

Mâncare bună din cavas

Care mă fac să sper la zece


r/amscrisasta • • Dec 28 '23

Scurt Pa și pussy NSFW

5 Upvotes

Se dispune condamnarea inculpatului Pålmå Märe Deggedzell la desființarea personalității sale prin amputarea celor 5 simțuri, precum și a simțului umorului, ca urmare a săvârșirii de către acesta a infracțiunii de murdărire a domeniului privat matrimonial prin sărutarea soției cu aceeași gură cu care a săvârșit acte sexuale orale asupra unei alte infidele.

Cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.

Definitivă și executorie.


r/amscrisasta • • Sep 13 '24

Heartless

6 Upvotes

Daca mi-ai fi incredintat secretele tale, le-as fi vandut demult la pakistanezi.

Daca mi-ai fi incredintat inima ta, as fi mers demult la amanet. Nu sa o las gaj, dar aveau nevoie de un opritor la usa.

Daca mi-ai fi incredintat poeziile tale de dragoste, le-as fi publicat demult in soba pe care fierb oala cu apa. Si oasele tale.

Se fac bani buni si din schelete. Pe darkweb.


r/amscrisasta • • Aug 09 '25

Bricheta

1 Upvotes

O brichetă, un simbol al iubirii

Mi-apinde-n piept plămânul mâhnirii

Țigara se stinge dar focul rămâne

Cu tine-n gând simt că mă pierd râzând

.

Îmi ard amintiri la cafea dimineața

Cu bricheta ta îmi reaprind greața

Mi-ai dat foc, da n-ai stat să-l privești

Acum ard singur și nu mai zâmbești

.

O țin în buzunar, un dar otrăvit

Ca o amintire la asfințit

Ca o clipă în care nu mai sunt

Acum ard singur cu tine-n gând

.

Am grijă de ea, nu vreau s-o pierd

Cum te-am pierdut pe tine, un deșert

Un pustiu trist, da mai am o speranță

O brichetă și-o țigară, în lum' astă de gheață

.

Dacă focul se termina, tot o voi păstra

Nu-i un obiect, ci a noastră povestea

Flacăra ei mereu îmi va aminti

Că împreună la țigară nu vom mai fi

.

Focul s-a terminat da golul rămâne

Încă nu știu cum să fac față presiunii

Gazul din inimă va arde etern și

Gândul la tine e mult mai strident

.

N-am mai vorbit de două luni

Oare ne vom mai revedea într-o luni?

Pe cer de când nu ești pot să văd mai mult luni

Știu că universul ne-a împărțit în două lumi


r/amscrisasta • • Sep 08 '26

Vibe-ul parizian și furculisionul de 300 de euro

1 Upvotes

 Episodul II: Vibe-ul parizian și furculisionul de 300 de euro

De la „furculisionul” Coanei Chirița, direct pe Champs-Élysées în era Instagramului! Cât costă o frunză de pătrunjel aranjată Feng Shui în mijlocul unei farfurii gigantice și de ce leșină „ladies” din ziua de azi? Râzi de dai în comă...fără să fie indusă!

 A1: Ne suim în motorul nostru în doi timpi și o luăm ușor spre zilele noastre. Și uite-ne... Pe Champs-Élysées.

 Și ghici ce? Furculisionul Chiriței e tot aici. Doar că acum se cheamă "fourchette" și costă 300 de euro meniul.

 Damele tot prețioase, doar că pudra s-a făcut fond de ten HD și evantaiul s-a făcut iPhone 50. Dau din gene false și zic: "OMG, this is literally the best vibe ever!" adică ‘Dumnezeule, ce vibe!’ zicea coana când gustă un macaron.

 Leșină tot cu stil, dar acum pun pe Instagram: "Feeling faint #blessed #parisianvibes".

 Iar domnii? Domnii tot pun țara la cale. Doar că țigareta s-a făcut trabuc cubanez sau țigară electronică cu aromă de mango.

 Și în loc de "chestiunea orientală" rezolvă "criptomoneda" și "inteligența artificială". Pufăie important și zic: "Știi, coane, situațiunea cu AI-ul e delicată. Trebuie reglementare! Încă un espresso și dăm noi o lege."

A2: Apropo de meniul de 300 de euro. Imaginează-ți o farfurie mare, iar în mijloc o insuliță de pommes de terre și înfipt în mijloc o frunzuliță de pătrunjel verde drept steag. Ia nene de aici!

 A1: Aoleuu, m-ai omorât! Și pentru frunzele de pătrunjel să dau 300 de euro?

 "Voilà, madame! L'essence de la pomme de terre, déconstruite! Bon appétit!"

 Și tu stai cu furculisionul de 300 de euro în mână și te uiți la insulă ca la o eclipsă. Normal că Ladies leșină la vibe-ul parizian! Leșină de foame, săracele!

 De-aia zic "OMG, mor de-a binelea", că e pe bune. Au dat atâția bani pe o frunză și trei boabe de mazăre aranjate Feng Shui și acum își fac poză la farfuria goală cu #foodporn! Păi ăsta-i porn cu burta goală! Să mori de râs, cum zici tu!

 Ce s-a schimbat într-o sută de ani?

 Hainele! Deoarece coana Chirița e prezentă doar mai superficial îmbrăcată, cu gene false și cu aere de "lady".

 A2: Asta ca asta! Dar au devenit economicoase la vorbe când scriu. Nu mai zic "Oh my god" ci OMG, Ce faci? a devenit cf? Zici că ar cumpăra literele pe valută forte!

 Asta ca să-și poată cumpăra blugi gata rupți și zic că e new fashion, sau să-și pună botox, de nu mai pot nici vorbi, nici râde.

 Bărbații... își trag o creastă în creștetul capului de zici că-s războinici spartani gata de atac, dar dacă le pică serverul de la criptomonede, plâng în spatele trabucului ca niște copii lăsați fără acadea.

Aici leșină de foame, la Chicago leșină de zbenguială pe ritm de charleston.

 Călătoria continuă...........la Chicago


r/amscrisasta • • Sep 27 '24

Anunt Am făcut sppedrun la a scrie o carte.

1 Upvotes

Prefață: Am zis să fac speedrun la a scrie o carte, prin urmare aici aveți ceva micuț, simplu și totodată cu un final neobișnuit. Ideea de bază a acestei povesti a apărut duminică dimineață, la data de 22/09/2024 când savuram o cană de ceai verde cu iasomie. Sa finalizat vineri la data de 27/09/2024 după ce am aruncat un ultim ochi de verificare peste ce am scris. Trăgând linie am finalizat cartea în 6 zile, cu un total de 36 de pagini în format A4, fără spații între capitole. Veți întâlni multe greșeli gramaticale, vă anunț din politețe, să nu cumva să vă pocnească o vene la cap când citiți. Pe foarte scurt: Este o poveste clasică de dragoste, între o fată cuminte, Haruka cu toată viața înainte și un băiat rău, Markus care se apropie rapid de moarte. Înconjurați de mafie, droguri, spălare de bani și polițiști corupți, își duc viața așa cum au posibilitatea. Spre final un detaliu neașteptat despre Haruka schimbă întreaga dinamică a poveștii. Cam atât că povestea e și așa scurtă, descoperiți restul citind. Lectură plăcută!

Cartea pe Wattpad: https://www.wattpad.com/story/377224315?utm_source=android&utm_medium=link&utm_content=story_info&wp_page=story_details_button&wp_uname=MMMituica


r/amscrisasta • • May 06 '24

Cer opinie pe niște cărți. NSFW

1 Upvotes

No, deci, deoarece eu și încă o prietena ne plictiseam prin vacanta de vară am ajuns să cream o scurta poveste despre nişte elevi cam la fel de plictisiți ca noi. Apoi am ajuns la o bandă desenată în care unica mea contribuție sunt ideile. Apoi am început să scriu pe Wattpad povestea deoarece, fiind praf la desen, cam eram degeaba în proiectul ăsta, deci am zis că poate aducem lume prin carte. Apoi a început și ea să își scrie versiunea de poveste, cum o vede. Povestea în banda desenata și cele doua cărți au niște puncte cheie comune, dar fiind realizate de fiecare dintre noi independent și în propriul stil, exista nişte diferențe. Așadar, vă cerem o părere despre poveste şi alte lucruri legate de micul nostru proiect.

Linkuri: Banda desenată (Webtoon, engleza): https://www .webtoons.com/en/canvas/the-unholy-prodigy/list?title _no=893547

Cartea mea (Wattpad, română): https://www.wattpad .com/story/353101181?utm_source=android&utm _medium=link&utm_content=share_writing&wp_page= create&wp_uname=MihaiAndronescu2010

Cartea prietenei (Wattpad, engleza): https://www .wattpad.com/story/362612447?utm_source= android&utm_medium=link&utm_content=share _reading&wp_page=reading_list_details&wp_uname=

Contul prietenei: u/Mostprobnotmari


r/amscrisasta • • Jan 24 '25

Scurt Măreața Conclovință a Mitrinogului

1 Upvotes

 Printre ale sale meleaguri, se afla un alt zeu, cunoscut însuși de către Mitrinog ca fiind Nak, un con maiastru din gelatină, înlănțuit într-un mormânt uitat de lume. Nechibzuinta sa l-a adus la acest capăt de drum, nefiind în stare a-și plăti dările către o ființă a cărei divinități era cu mult peste cea a lui. Zi de zi, Nak era vizitat și batjocorit de ramasitile servitorilor morti ale Agrippei. Un alt strajer în slujba zeului suprem. 

   Ecoul vocii sale se putea auzi prin interfonul comun al cutiilor semi-organice, în interiorul cărora bucățile de corp re-animate încă zvâcneau. 

  • Nak. Ai fost adus aici cu un scop. Nu ti-l pot dezvălui încă, dar soarta noastra este la fel de imbarligata ca și o coada de caine.

   Pentru moment, conul era în stare doar sa asculte, fiind o fiinta telepatica provenienta dintr-o rasă antică și stinsă. Iar căile tehnologice îi erau obscure și necunoscute. Așa ca, pentru moment, a așteptat momentul potrivit.

  • Într-o bună zi, o sa mi te alături, nu ca egal, ci ca sluga.

   Unde ești? Unde poți fi? Nak s-a întrebat. Inca-i era neclar cum Agrippa vorbea fără un corp sau un creier care-i putea da forma. Acestea fiind spuse, mintea gelatinoasa a lui Nak a început sa se indeparteze, sa ignore strajerul și să-și proiecteze propria conștiința deasupra meleagurilor sub care era ținut captiv.

   Încetul cu încetul a început sa observe lucruri stranii. Servitorii lui Mitrinog își luau viețile în numele său, alaturandu-se unor mormane putrede plasate strategic în fața muntelui sau, unde capul lui era încapsulat de o pereche de cutii toracice incrucisate care straluceau la fel de puternic ca și un soare roșu. 

   Fata lui leproasa și fără ochi zambea. Lumia emisa de catre acest far sangeriu le-a luat cu mult înainte mințile, ceea ce i-a împins către saltul final luat în numele său. Dacă-i tratează pe ei în asemenea hal, eu ce sansa am? Nak se întrebase.